Taina Botezului

Prin Taina Botezului, instituita de Mantuitorul, omul care crede in Hristos renaste din apa si din Duh la viata cea adevarata in Hristos si devine membru al Bisericii. Taina se savarseste prin intreita afundare in apa a celui ce se boteaza in numele Sfintei Treimi, savarsitorul ei fiind preotul sau episcopul. Numai in caz de urgenta, din temerea de moarte apropiata a celui care are sa primeasca Botezul, aceasta Taina poate fi savarsita de orice membru al Bisericii.

Taina botezului a fost instituita de Mantuitorul. Ea a fost prefigurata inca din Vechiul Testament prin: circumciziunea fiilor lui Israel, ca semn al legamantului lor cu Dumnezeu (Deut, 30, 6 ; Col., 2, 11 ; Rom., 2, 28-29). Botezul lui Ioan, asa cum spune Ioan insusi, nu este botezul crestin (Ioan, 1, 33), insa a preinchipuit botezul crestin, fiind in acelasi timp un ritual pregatitor pentru primirea lui Mesia de catre evrei si adeverirea lui fata de lume (Matei, 3, 11)

Botezul savarsit insa cu o alta formula decat cea trinitara, prin care nu se exprima distinct persoanele Sfintei Treimi, nu este valid si nu a fost recunoscut niciodata ca valid de Biserica. De aceea, sinoadele au prescris rebotezarea tuturor celor care au fost botezati cu o formula in­corecta (Can. 95, Sinodul V-VI; Can. 8, Laodiceea).

Actul Botezului consta in afundarea intreita a primitorului in apa, insotita de declaratia constatatoare rostita de preot: "Se boteaza robul lui Dumnezeu (N) in numele Tatalui, al Fiului si al al Sfantului Duh". Caracterul de declaratie si de constatare al cu­vantului "se boteaza" sau al celui analog din celelalte Taine (se cununa, se impartaseste) arata ca Taina se savarseste vizibil prin actul si cuvantul preotului, dar invizibil, prin lucrarea lui Hristos.

Prin Botez si afundarea omului in apa in numele Sfintei Treimi se produce moartea omului vechi si renasterea lui la viata ade­varata in Hristos. O data cu aceasta omul se spala de pacatul stramosesc si de toate pacatele savarsite mai inainte si se im­prima chipul lui Hristos in el. Prin aceasta omul, unindu-se cu Hristos, este introdus in Biserica si devine membru al Trupului tainic al Domnului.

Viata cea noua este un dar de sus care ne vine prin Botez datorita Mantuitorului Iisus Hristos. Caci "daca am murit impre­una cu Hristos, credem ca vom si vietui impreuna cu El" (Ro­mani 6, 8). Insa acest dar trebuie pastrat si dezvoltat prin sarguinta noastra. Darul este si o datorie.

Botezul copiilor este o necesitate. Trimitand pe sfintii apostoli la propovaduire, Mantuitorul Hristos le spune sa boteze pe toti care vor crede in El. Si cum cei ce pot crede sunt adultii, porunca Domnului se refera in primul rand la ei. Dar ea nu exclude nici pe copii. Era natural ca adultii auzind cuvintele Evangheliei sa se fi simtit obligati intii sa primeasca botezul. Dar dupa ce au fost botezati ei, nu era nici o piedica sa fie botezati si copiii acestora. Sfintii apostoli, care stiau de la Hristos ca nimeni nu se poate mantui fara botez (Ioan, 3, 5), si de aceea au botezat si copiii. Ei boteaza familii intregi care cuprin­deau, negresit, copii : temnicerul din Filipi, auzind cuvantul lui Dumne­zeu din gura lui Pavel si Sila, s-a botezat el si toti ai lui (Fapte, 16, 33) ; la fel Lidia, auzind cuvantul lui Dumnezeu, s-a botezat ea "si casa ei" (Fapte, 16, 15) ; Sfantul apostol Pavel spune ca a botezat "casa lui Ste­fana" (I Cor., 1, 16). Origen, de pilda, spune ca Biserica a primit de la sfintii apostoli traditia de a boteza copiii, iar canonul 110 al sinodului din Cartagina anatematizeaza pe cei ce resping necesitatea botezului copiilor.