Adaugat : 09 Aprilie 2014
Una dintre temele de meditatie ale Evangheliei din Duminica Floriilor este cea a recunostintei fata de Hristos pentru binefacerile savarsite de El multimilor si pentru invierea lui Lazar, recunostinta exprimata prin mirul de mare pret cu care Maria din Betania a uns picioarele Mantuitorului. In al doilea rand, se observa ca Intrarea in Ierusalim a Domnului este o sarbatoare a biruintei lui Hristos asupra mortii lui Lazar si prefigurare sau anticipare a biruintei Lui asupra propriei Sale morti.
Totodata, acest praznic apare ca o deschidere spre Saptamana Sfintelor Patimiri ale Domnului Hristos, patimiri reflectate la nivel verbal in urma confruntarii cu mai-marii carturarilor si ai fariseilor care Il urau si Il invidiau, dar si in suferintele Trupului Sau prin umilirile suportate de Iisus ca urmare a pacatelor oamenilor.
Evanghelia acestei duminici prevesteste tensiunea dintre Hristos si cei ce s-au hotarat sa-L omoare pe El si pe Lazar, a carui inviere a grabit trecerea multimilor de partea Mantuitorului si parasirea invatatorilor traditionali, carturari si farisei.
Sarbatoarea Floriilor este si o pregatire pentru Saptamana Patimirilor Domnului, implicit o pregatire pentru Inviere, pentru ca intrarea Lui in Ierusalimul pamantesc este o prefigurare a intrarii, dupa Invierea Sa, in Ierusalimul ceresc, in imparatia lui Dumnezeu, cu Trupul Sau omenesc care nu moare niciodata, ci ramane vesnic in slava Sfintei Treimi.
Ungerea cu mir a lui Hristos - recunostinta, dar si gest profetic
Mirul de nard de mare pret al Mariei din Betania este altul decat cel al femeii pacatoase din Nain. Ceea ce au ele comun este recunostinta, in cazul surorii lui Lazar, pentru invierea fratelui sau, iar in cazul femeii pacatoase, recunostinta pentru iertarea pacatelor, pe care Hristos o daruies-te ca urmare a pocaintei ei si a dorintei de schimbare a vietii.
Dar ungerea cu mir savarsita de Maria este mai mult decat recunostinta, este un gest profetic, inspirat de Dumnezeu, pe care Hristos Domnul il descopera atunci cand spune celorlalti: „Lasati-o in pace pe Maria, care a varsat pe picioarele Mele acest mir“.
Mirul nu este, asadar, doar semnul multumirii exprimate pentru invierea lui Lazar, ci se refera la taina mortii si ingroparii Domnului. El este legat de ceea ce se va intampla in Sfanta si Marea Sambata, cand Mantuitorul va fi pus in mormant, dupa ce a fost uns cu miresme. Acest mir de mare pret, pus in legatura cu Trupul Mantuitorului Hristos care va trece prin moarte spre Inviere, a devenit in credinta Bisericii o preinchipuire a sfantului si marelui mir care se sfinteste la 10-15 ani de sinodul unei Biserici autocefale. Cu sfantul mir se unge sfanta masa la tarnosirea bisericii, pentru ca aceasta reprezinta mormantul Mantuitorului, asa cum rostesc slujitorii sfintiti cand cadesc in jurul ei: „In mormant cu trupul, in iad cu sufletul, ca un Dumnezeu, in rai cu talharul, pe tron impreuna cu Tatal si cu Duhul ai fost Hristoase, Cel ce esti necuprins…“.
„Sfanta masa preinchipuie mormantul unde a fost ingropat, dar din care a si inviat Hristos, facandu-se astfel legatura dintre moartea si Invierea Domnului, asa cum vedem in cuvintele cantarii: «Mormantul Tau, izvorul invierii noastre, Hristoase Dumnezeul nostru…».
Cu sfantul mir este uns si sfantul antimis, bucata de panza pe care este imprimata sau pictata punerea in mormant a Domnului Hristos, precum si cei care poarta numele lui Hristos, cei botezati, trecuti de la moarte la viata prin cufundarea in apa.
Mirul simbolizeaza si darurile pe care noi le asezam la picioarele Mantuitorului, toate vesmintele sfintite, toate odoarele Bisericii, intreaga arta sacra care infrumuseteaza cultul crestin“, a evidentiat Parintele Patriarh in predica sa.
Intrarea in Ierusalim, anticiparea Pastilor
Aceasta sarbatoare este si un semn al biruintei lui Hristos asupra mortii lui Lazar, ca prefigurare a invierii de obste si ca semn prevestitor al biruintei Sale asupra propriei morti. Hristos este Cel Care, impreuna cu Tatal si cu Duhul, a lucrat Invierea Sa. Prin Intrarea in Ierusalim, Hristos este aratat ca un biruitor. Acesta a fost motivul pentru care poporul L-a iubit, fiindca L-a vazut ca are putere sa dea viata celor morti. Invierea lui Lazar a trezit convingerea, in popor, ca Iisus este izvor al vietii. Pentru aceasta a fost intampinat cu atata bucurie.
Ziua Floriilor este o sarbatoare luminoasa, un Pasti anticipat, o zi care prevesteste Invierea lui Hristos, biruinta Lui asupra pacatului, mortii, asupra rautatii oamenilor, o zi a iubirii lui Dumnezeu, care este mai presus de orice ura, invidie, tradare si lasitate, lacomie de bani sau alte lucruri materiale.
Purtarea ramurilor de salcie aduse de credinciosi la biserica cu ocazia acestei sarbatori reprezinta un memorial, aducerea aminte de evenimentul petrecut cu 2.000 de ani in urma in Ierusalim, dar si pentru ca s-au sfarsit cele 40 de zile de post. „Duminica Floriilor face trecerea spre o alta saptamana care are un caracter special, de participare tainica, mistica, duhovniceasca a noastra la Patimirile lui Hristos, ca sa ne despatimim noi de patimile care au condus la suferintele, rastignirea si moartea Lui. Florile purtate in mana, crengutele de salcie reprezinta florile virtutilor adunate in timpul Postului, milostenie mai multa, curatire de pacate mai multa, impaca-re mai multa, rugaciune mai multa, lacrimi mai multe. Acestea sunt florile postirii, pe care noi le aducem ca daruri cultivate in Duhul Sfant prin credinta si nevointa lui Hristos, Care doreste sa intre in Ierusalimul sufletului nostru. Ele se adauga la mirul de mare pret al Mariei. Cel mai frumos mir este mirul credintei curate si al faptelor bune, mireasma vietii sfintite si fara de pacat aduse lui Hristos“.
Preafericitul Parinte Patriarh Daniel
Sursa: ziarullumina.ro
