Adaugat : 19 Septembrie 2013
Fara experienta Slavei, Hristos e doar un profet iar Euharistia simpla paine
Iar daca nu asa stau lucrurile si nu ne facem partasi inca fiind in trup de bunatatile cele vesnice, nici noi, cei alesi, nu primim harul, de aici urmeaza ca si Hristos Insusi e doar un profet si nu Dumnezeu. Si toate pe care le spune Evanghelia Lui sunt o profetie despre lucruri viitoare, si nu un dar al harului; si atunci, in chip asemanator, Apostolii au proorocit si nu au implinit cele proorocite, si n-au luat nici ei, nici n-au impartasit altora. O, ignoranta si intunecarea celor ce sunt asa! Urmeaza ca dupa ei credinta noastra e cuvant gol, lipsita de fapte. Caci daca harul lui Dumnezeu cel mantuitor s-a aratat tuturor oamenilor [Tit 2, 11] numai in cuvant si nu in realitate, si daca credem ca asa s-a facut taina credintei noastre, cine e mai vrednic de mila decat noi? [I Co 15, 19]. Iar daca Hristos e Lumina lumii si Dumnezeu, dar credem ca Acesta nu este vazut neincetat de catre nici unul dintre oameni, cine oare e mai necredincios decat noi?
Asadar, daca Acela e Lumina, iar cei care se imbraca in El spun ca nu-L simt, in ce ne deosebim atunci de un mort? Iar daca El este Vita, iar noi suntem mladitele [In 15, 5], daca nu cunoastem unirea cu El, atunci suntem neinsufletiti si neroditori si lemne uscate, materie pentru focul cel nestins. Iar daca, dupa cuvantul Sau dumnezeiesc [In 6, 54], cei ce mananca Trupul Lui si beau Sangele Lui au viata vesnica, iar noi mancand acestea nu simtim in noi nimic mai mult decat hrana simtita, nici nu primim in chip constient [en gnosei] alta viata, atunci ne impartasim cu o simpla paine, iar nu cu Dumnezeu. Caci daca Hristos este Dumnezeu si om, si sfantul Sau Trup nu e numai trup, ci trup si Dumnezeu in chip nedespartit dar si necontopit, atunci prin trup iar apoi prin paine El este vazut pentru ochii sensibili, dar prin Dumnezeire e nevazut pentru ochii sensibili fiind insa vazut de ochii sufletului. De aceea si spune altundeva: "Cine mananca Trupul Meu si bea Sangele Meu ramane in Mine si Eu in el" [In 6, 56]. Si nu a spus ca ramane in ei si acestia in El, ci "in Mine", adica in Slava Mea, in lumina Mea, in Dumnezeirea Mea; caci spune: "Eu sunt in Tatal si Tatal in Mine, si Eu in voi si voi in Mine" [In 14, 20]. Deci daca toate acestea socotim ca se fac in noi in chip nestiut si nesimtit, oare cine va plange asa cum se cuvine nesimtirea noastra? Negresit, nimeni. […]
Painea cea adevarata si impartasania cu vrednicie si nevrednicie
Si observa aici sensul celor spuse. Daca o faci intru simtire si constiinta [en aisthesei kai gnosei], atunci te impartasesti de unele acestea cu vrednicie; dar daca nu te impartasesti asa, negresit mananci si bei din ele cu nevrednicie. Daca te-ai impartasit in vedere curata [en theoria kathara] din cele din care te-ai impartasit, iata ca te-ai facut vrednic de o masa ca aceea; iar daca nu te-ai facut vrednic, nu te vei alipi si nu te vei uni nicidecum de Dumnezeu. Asadar, sa nu socoteasca cei ce se impartasesc cu nevrednicie de dumnezeiestile Taine ca prin ele se alipesc si se unesc pur si simplu de Dumnezeu Cel nevazut; caci acest lucru nu se va face nicidecum, nici nu se va petrece cu ei vreodata. Fiindca numai cei care in impartasirea dumnezeiescului trup al Domnului s-au invrednicit sa vada si sa manance cu ochiul si gura mintii si descoperirea Dumnezeirii nevazute intr-o atingere spirituala, acestia cunosc ca bun este Domnul [Ps 33, 9], ca unii care nu mananca si beau numai o paine simtita in chip simtit, ci in acelasi timp in chip spiritual [inteligibil] pe Dumnezeu, hranindu-se cu indoite simtiri in acelasi timp din una in chip vazut, iar din cealalta in chip nevazut, ei se unesc in amandoua acestea cu Hristos Cel indoit dupa fire, facandu-se concorporali [Efes 3, 6] si co-partasi ai Slavei si Dumnezeirii Lui [I Petru 5, 1]. Fiindca asa se unesc cu Dumnezeu cei ce mananca aceasta Paine in constiinta si vederea tainei si beau din acest pahar cu suflet si cu inima sensibila; dar cei care fac aceasta cu nevrednicie sunt deserti de darul Duhului Sfant hranindu-si numai trupul, nu si sufletul.
Impartasirea constienta: unire mistica si Paste eshatologic
Dar sa nu te tulburi, iubitule, ascultand adevarul aratat tie de catre noi. Caci daca marturisesti ca Trupul Domnului este Paine a vietii care da viata si stii ca Sangele Sau da viata celor ce se impartasesc cu el, si se face in cel care-l bea izvor de apa curgatoare spre viata vesnica [In 4, 14], cum - spune-mi! - impartasindu-te de acestea nu adaugi nimic mai mult sufleteste, ci, chiar daca vei simti poate putina bucurie, dupa scurt timp ramai iarasi asa cum erai mai inainte, neavand in tine nici un adaos de viata sau izvor tasnitor, sau vazand vreo lumina oarecare? Caci celor ce n-au ajuns sa treaca dincolo de simtire, painea aceasta li se arata in chip simtit ca o simpla bucatura, dar in chip spiritual [inteligibil] ea este lumina necuprinsa si neapropiata; tot asa si vinul e si el in chip asemanator lumina, viata, foc si apa vie. Deci, daca mancand si band painea dumnezeiasca si vinul veseliei, nu vei cunoaste ca vietuiesti viata cea stricacioasa, ca ai primit inauntrul tau painea ca pe o lumina sau ca pe un foc, si ca ai baut Sangele Stapanului ca o apa curgatoare si vorbitoare, daca n-ai ajuns la vederea si impartasirea cu nimic din toate acestea, cum socotesti ca te-ai facut partas al vietii? Cum crezi ca te-ai atins de focul cel neaprins sau presupui ca te-ai impartasit de lumina cea vesnica? Negresit, nicidecum nu s-a facut aceasta cu tine, care esti nesimtitor fata de unele ca acestea. Lumina te lumineaza, si tu esti orb; focul te incalzeste, si nu te aprinzi; viata te-a adumbrit, dar nu s-a unit cu tine; apa cea vie a trecut prin sufletul tau ca printr-o trestie, fiindca nu te-ai gasit vrednic de primirea ei. Deci, primind si atingandu-te astfel de cele neatinse si parandu-ti-se ca mananci, de fapt nu primesti, nu mananci, nici nu ai in tine insuti nimic din acestea. Caci Cuvantul cel neapropiat, Painea care se coboara din cer [In 6, 33], nu se cuprinde in chip simtit, ci mai degraba El insusi cuprinde si Se atinge si Se uneste fara amestecare cu cei vrednici si cu cei bine pregatiti pentru primirea ei.
Daca vei praznui asa, si asa te vei impartasi de dumnezeiestile Taine, toata viata ta va fi o sarbatoare, si nu numai o sarbatoare, ci si un prilej de sarbatoare si un Paste, trecere si iesire din cele vazute spre cele spirituale [inteligibile], unde inceteaza orice umbra, orice inchipuire si toate simbolurile de acum si unde ne vom desfata vesnic curati in chip curat de Jertfa cea preacurata in Dumnezeu Tatal si in Duhul Cel de-o-fiinta, privind pururea pe Hristos si fiind vazuti de catre El, fiind impreuna cu Hristos, imparatind impreuna cu Hristos, decat care ssnimic nu e mai mare in Imparatia Cerurilor. Caruia I se cuvine toata slava,- cinstea si inchinaciunea impreuna cu Tatal si cu Preasfantul si de-viata-facatorul Sau Duh acum si pururea si in vecii nesfarsiti. Amin.
Sfantul Simeon Noul Teolog
