Adaugat : 07 Septembrie 2016
Pro memoria: Spre pururea aducere aminte – Săvârşirea din această viaţă a Preacuvioaului Părinte Arhimandrit şi Stareţ Mihail Goia de la Mănăstirea “Sfântul Ilie” Topliţa – Harghita (1927 – 2016)...
În iureşul timpului şi în vârtejul zilei apucăm să ne mai gândim, din când în când, la viaţa omului şi, mai ales, la moartea acestuia, îndeosebi atunci când, primind un telefon, aflăm că a mai trecut cineva apropiat şi drag nouă dincolo, defapt unde?...
În adevărata, vrednica, veşnica şi autentica viaţă!...
Aşa s-a intâmplat şi acum, în ziua de miercuri 31 august anul 2016, la aflarea veştii trecerii la cele veşnice a Părintelui Arhimandrit Mihail Goia – Stareţul Emerit şi Onorific al Mănăstirii “Sfântul Ilie” din oraşul Topliţa, judeţul Harghita, la venerabila vârstă de 89 de ani – cel care a fost atâţia ani slujitorul altarului străbun şi al sfintelor slujbe, al cărţilor teologice, pastoral-spirituale şi duhovniceşti!...
Părintele Arhimandrit Mihail Goia, născut Miron, la 23 noiembrie 1927 în oraşul Topliţa, judeţul Harghita, deşi singur la părinţi a plecat la Mânăstirea Neamţ în 26 octombrie 1940 şi a fost tuns în monahism în anul 1948 la Mănăstirea Pângăraţi, din judeţul Neamţ.
Dimpreună cu Stareţul Varahiil s-a așezat la Mânăstirea Nicula, din judeţul Cluj, în luna decembrie anul 1948, cu două săptămâni înainte de Crăciun. Diacon şi preot a fost hirotonit la 20 iunie 1948 la Iaşi şi respectiv 1 decembrie 1949 la Cluj Napoca.
Datorită sănătăţii precare a mamei sale încearcă să plece la Mânăstirea Topliţa, din judeţul Harghita, în repetate rânduri însă nu reuşeşte.
După ce a fost stareţ provizoriu la Mănăstirea Râpa Râmeţ în anul 1952, va deveni întâi stătător la Mănăstirea Nicula la 23 mai 1955 şi va păstra această funcţie până în august 1957 când va pleca la Mânăstirea „Sfântul Ilie” – Topliţa, unde a devenit arhimandrit și stareţ, până în anul 1995.
A fost scos afară din mănăstire cu Decretul 410 din 1959 și a fost trimis la Catedrala Episcopală a Reîntregirii din municipiul Alba Iulia, cu statut provizoriu, unde a stat 10 ani.
Arhimandritul Mihail Goia este socotit unul dintre cei mai însemnaţi stareţi ai monahismului ortodox transilvan.
S-a mutat la Domnul la venetrabila varstă de 89 de ani, în ziua de 31 august 2016 la Mânăstirea Toplița, judeţul Harghita.
Slujba de înmormântare a avut loc în ziua de sâmbătă, 3 septembrie 2016, și a fost oficiată de Preasfințitul Părinte Ignatie Trif Mureșanul - Episcop Vicar al Spaniei și Portugaliei.
În altă ordine de idei, Părintele Arhimandrit Mihail Goia a fost foarte mult apreciat atât datorită sincerităţii lui cât şi prin cultura sa duhovnicească, prin trăirea dar mai ales printr-o neclintită voinţă în Mântuitorul Iisus Hristos, căci a voi şi a face în Domnul Iisus Hristos au fost două daruri, îndelung lucrate şi cultivate de către Părintele Mihail Goia.
Altfel spus, Părintele Arhimandrit Mihail Goia a primt cu multă dragoste pe foarte mulţi credincioşi, fii duhovniceşti şi tineri la sfat, încurajându-i şi ajutându-i pe mulţi dintre ei, dintre care foarte mulţi studenţi teologi, să se pregătească pentru apărarea şi promovarea credinţei ortodoxe în anii grei ai dictaturii comuniste.
A fost în acelaşi timp un bun păstrător al Tradiţiei şi un păstor receptiv la noile probleme apărute în societate. Era elegant şi ordonat, ospitalier şi erudit.
Un preot veritabil, sacerdot autentic şi mărturisitor distins al cultului ortodox şi un om şi propovăduitor al culturii înţelepte, un slujitor al Bisericii şi al poporului român.
În dimineaţa înmormântării şi, mai cu seamă, la sfânta slujbă a prohodirii, săvârşită în incinta bisericii celei noi – ctitoria sfinţiei sale, a vrednicului lăcaş monastic al Mănăstirii harghitene “Sfântul Ilie” – Topliţa, de la poalelele Munţilor Călimani, din ziua de sâmbătă – 03 septembrie 2016, a participat foarte multă lume, care l-a cunoscut şi la preţuit în mod deosebit pe Părintele lor Duhovnicesc - Mihail Arhimandritul!...
Cu alte cuvinte, au fost multe coroane, multe flori, multe lacrimi pline de recunoştinţă şi (de) nădejde, că părintele s-a mutat de la moarte la viaţă, acolo unde nu mai este nici suferinţă, nici întristare nici suspin ci viaţă fără de sfârşit fiind prohodit de un numeros sobor de preoţi slujitori, părinţi stareţi, mulţi ucenici şi mulţime însemnată de credincioşi, în frunte cu Preasfinţitul Părinte Episcop Vicar Ignatie Trif Mureşanul – fiu al locurilor, originar din Bilborul Românesc şi, totodată, fiu duhovnicesc al Mănăstirii Sfântului Ilie, ctitorită de către vrednicul Patriarh topliţan Ilie Miron Cristea – Primul Întâistătător şi Arhipăstor Spiritual al Bisericii Ortodoxe Române – care a şi omagiat personalitatea celui plecat mai mulţi slujitori al altarului, care au evocat personalitatea părintelui ca fiind unul ce a dat dovadă de multă înţelepciune, răbdare şi pricepere în diferitele momente ale vieţii care i-a fost presărată cu multe ispite, piedici şi suferinţe, mărturisind că toate întâlnirile pe care le-au avut cu părintele au constituit momente de mare înălţare duhovnicească şi mângăiere sufletească, datorită sfaturilor bune, foarte competente şi pertinente, pe care le-a dat!...
Aşadar, din acest cuvânt – necrolog sau panegiric a reieşit demnitatea pe care a avut-o părintele indiferent de vitregiile şi de situaţiile cu care s-a confruntat fiindu-le, în acest sens preoţilor, călugărilor şi dascălilor mai tineri un adevărat exemplu de caracter şi onestitate şi, nu în ultimul rând, de probitate morală!...
Cuvintele noastre însă, sunt puţine şi neputincoase pentru a putea spune cât bine a făcut Părintele Mihail Goia, datorită ţinutei sale morale şi preoţeşti, a echilibrului şi înţelepciunii sale, a preocupărilor sale teologice şi cărturăreşti, a dragostei sale faţă de Dumnezeu şi (de) oamneni, a ataşamentului său faţă de ţara aceasta şi de Biserica strămoşească!...
Se cuvine aşadar, acum, la naşterea în viaţa cea cerească şi veşnică a Preacuviosului Părinte Arhimandrit Mihail Goia de la Mănăstirea “Sfântul Ilie” din oraşul harghitean şi românesc Topliţa, să-i aducem prinos de cinstire şi de recunoştinţă rugându-ne lui Dumnezeu să-l răsplătească cu harul şi cu dragostea sa cea nemărginită acolo, în locaşurile cele cereşti, în lumina cea neînserată a Slavei Sale!...
Dumnezeu să-l ierte, să-l aşeze cu drepţii şi să-l numere cu aleşii Săi! Veşnică să-i fie amintirea şi pomenirea, din neam în neam! Amin!...
Cu aleasă preţuire şi deosebită consideraţie,
Dr. Stelian Gomboş
