Şase ani de la săvârşirea din această viaţă a Preacuvioaului Părinte Arhimandrit Teofil Bădoi

Pro memoria: Spre pururea aducere aminte – Şase ani de la săvârşirea din această viaţă a Preacuvioaului Părinte Arhimandrit Teofil Bădoi de la Mănăstirea Slănic – Argeş (1925 – 2010)...

În iureşul timpului şi în vârtejul zilei apucăm să ne mai gândim, din când în când, la viaţa omului şi, mai ales, la moartea acestuia, îndeosebi atunci când, primind un telefon, aflăm că a mai trecut cineva apropiat şi drag nouă dincolo, defapt unde?... În adevărata viaţă!...

Aşa s-a intâmplat şi în urmă cu şase ani, la 17 iulie anul 2010, la aflarea veştii trecerii la cele veşnice a Părintelui Arhimandrit Teofil Bădoi – Stareţul Mănăstirii Slănic, judeţul Argeş, la venerabila vârstă de 84 de ani – cel care a fost atâţia ani slujitorul altarului străbun şi al sfintelor slujbe, al cărţilor teologice, pastoral-spirituale şi duhovniceşti!...

            Părintele Arhimandrit Teofil Bădoi s-a născut la 11 septembrie anul 1925. A intrat în monahism, ca frate de mănăstire, la 20 februarie 1944 şi a fost tuns în monahism la 30 martie 1947. Tot în acelaşi an, la 14 iulie, a fost hirotonit ierodiacon. În anul 1968 a fost hirotonit ieromonah, după ce a trecut prin şcoala suferinţei, a excluderii din mănăstire, timp de şapte ani de zile, datorită diabolicului decret nr. 410/1959.

Până la sfârşitul vieţii sale pământeşti a vieţuit la mănăstirea Slănic – Argeş, unde, pe parcursul timpului, a crescut şi format o aleasă şi frumoasă obşte monahală, din care se remarcă în mod deosebit Mitropolitul Teofan al Moldovei şi Bucovinei, Episcopii Galaction al Teleormanului şi Varsanufie al Râmnicului, sau Părintele Arhimandrit Nicodim Dimulescu de la Mănăstirea Crasna – Prahova.

Apreciat fiind în mod deosebit, între mulţi alţii, de către vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist, Părintele Teofil a fost toată viaţa drept ca bradul (şi la propriu şi la figurat), cu o voce şi o purtare demnă şi convingătoare, intrasingent dar totuşi cald şi cât se poate de uman în toate deciziile pe care le lua, mai cu seamă în problemele bisericeşti, spirituale şi duhovniceşti. Era cu o vitalitate remarcabilă pentru vârsta pe care oricum nu şi-o trăda, cu un simţ al umorului măsurat – aşa l-au cunoscut şi aşa îl vor purta permanent în inimă pe Părintele Teofil toţi cei care au trecut pragul mănăstirii Slănic – numită şi “Taborul Argeşului”. Fie din paginile revistelor “Lumea Credinţei”, “Lumea Monahilor”, “Lumina” ori a altor reviste bisericeşti, fie din emisiunile de la Trinitas TV sau din altele, fie direct din înălţimea amvonului, prezenţa cuvântătoare a venerabilului părinte era cuceritoare şi mult folositoare. Prin sinceritate, prin cultura sa duhovnicească, prin trăire dar mai ales printr-o neclintită voinţă în Mântuitorul Iisus Hristos, căci a voi şi a face în Domnul Iisus Hristos au fost două daruri, îndelung lucrate şi cultivate de către Părintele Teofil Bădoi.

Într-o altă ordine de idei, Părintele Arhimandrit Teofil Bădoi a primt cu multă dragoste pe foarte mulţi tineri la sfat,  încurajându-i şi ajutându-i pe mulţi dintre studenţii teologi să se pregătească pentru apărarea şi promovarea credinţei ortodoxe în anii grei ai dictaturii comuniste.

A fost în acelaşi timp un bun păstrător al Tradiţiei şi un păstor receptiv la noile probleme apărute în societate. Era elegant şi ordonat, ospitalier şi erudit. Un preot distins al cultului ortodox şi un om al culturii înţelepte, un slujitor al Bisericii şi al poporului român.

În dimineaţa înmormântării şi, mai cu seamă, la sfânta slujbă săvârşită în incinta vestitului lăcaş monastic al Slănicului de Argeş, din ziua de 19 iulie anul 2010, a participat foarte multă lume care l-a cunoscut şi la preţuit în mod deosebit pe părintele lor duhovnicesc Teofil Arhimandritul!...

Au fost multe coroane, multe flori, multe lacrimi pline de recunoştinţă şi (de) nădejde, că părintele s-a mutat de la moarte la viaţă, acolo unde nu mai este nici suferinţă, nici întristare nici suspin ci viaţă fără de sfârşit!...

            După ascultarea cu luare aminte a slujbei prohodirii preoţilor (a monahilor şi ieromonahilor) – săvârşită de către Mitropolitul Teofan Savu a Moldovei şi Bucovinei, Arhiepiscopul Calinic Argatu al Argeşului şi Muscelului, Episcopii Galaction Stângă al Alexandriei şi Teleormanului şi Varsanufie Prahoveanul de la Bucureşti – slujbă care conţine şi cuprinde o atăt de bogată şi de profundă teologie au ţinut să omagieze personalitatea celui plecat mai mulţi slujitori al altarului, care au evocat personalitatea părintelui ca fiind unul ce a dat dovadă de multă înţelepciune, răbdare şi pricepere în diferitele momente ale vieţii care i-a fost presărată cu multe ispite, piedici şi suferinţe, mărturisind că toate întâlnirile pe care le-au avut cu părintele au constituit momente de mare înălţare duhovnicească şi mângăiere sufletească, datorită sfaturilor bune, foarte competente şi pertinente, pe care le-a dat!...

Cu acest prilej a transmis mesaj de condoleanţe (şi) P.F.P. Patriarh Daniel al României – pe care îl redăm, în cele ce urmează: „Cu multă durere în suflet am primit vestea trecerii la cele veşnice a Părintelui Arhimandrit Teofil Bădoi, fost Stareţ al Mănăstirii Slănic de Argeş între anii 1978-2010 şi cunoscut duhovnic al credincioşilor din satele aflate în vecinătatea acestei mănăstiri.

Evlavia şi vrednicia Arhimandritului Teofil Bădoi au făcut ca în timpul stăreţiei sale mănăstirea Slănic să devină un adevărat “Tabor al Argeşului” şi să fie înveşmântată în chip luminos atât prin lucrări de zidire duhovnicească a ucenicilor săi deveniţi monahi râvnitori, cât şi prin construirea unei biserici de piatră care se împodobeşte acum cu o frumoasă pictură, şi a două paraclise cu hramurile Schimbarea la Faţă a Domnului şi Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica.

Intrat în mănăstire în anul 1944, călugărit trei ani mai târziu, hirotonit ierodiacon în anul 1947 şi ieromonah în anul 1968, Arhimandritul Teofil Bădoi a continuat lucrarea spirituală a unui stareţ vestit, cu vieţuire filocalică, Protosinghelul Vitimion Niţoiu, căruia i-a fost până la vârsta de 50 de ani ucenic apropiat. Împreună au înfruntat încercările anilor de dictatură comunistă, cu tot felul de îngrădiri şi presiuni, fiind obligat chiar să părăsească pentru un timp mănăstirea, în urma Decretului abuziv nr. 410 din anul 1959, locuind cinci ani în comuna Corbi din jud. Argeş, şi doi ani ca simplu paznic la Mănăstirea Dintr-un lemn din jud. Vâlcea. Împlinirile sale misionar-pastorale şi administrativ-gospodăreşti de la mănăstirea Slănic i-au luminat sufletul şi chipul, pregătindu-l pentru ziua întâlnirii sale cu Mântuitorul Iisus Hristos, Păstorul cel Bun, Căruia i-a închinat întreaga viaţă.

Părintele Arhimandrit Teofil Bădoi lasă în urmă o obşte de 25 de monahi, mulţi ucenici în diferite mănăstiri din România şi chiar la Sfântul Munte Athos, dar şi numeroşi ucenici pe care i-a îndrumat către Hristos sau i-a ajutat cu fapta cea bună ca un părinte iubitor. Trecerea sa la cele veşnice, întâmplată cu puţin timp înainte de sărbătoarea Sfântului Ilie Tesviteanul şi de praznicul Schimbării la Faţă – hramul mănăstirii Slănic, are o semnificaţie aparte şi nădăjduim că Dumnezeu l-a primit întru lumina slavei Sale pe care arhimandritul Teofil Bădoiu a căutat-o în pilduitoarea sa slujire. Rugăm pe Hristos Domnul Cel Înviat din morţi să aşeze sufletul Părintelui Arhimandrit Teofil Bădoi în lumina Preasfintei Treimi, împreună cu sfinţii săi slujitori”.

Cu alte cuvinte, aşadar, din acest mesaj a reieşit demnitatea pe care a avut-o părintele indiferent  de vitregiile şi de situaţiile cu care s-a confruntat fiindu-le, în acest sens preoţilor, călugărilor şi dascălilor mai tineri un adevărat exemplu de caracter şi onestitate şi, nu în ultimul rând, de probitate morală!...

            Cuvintele noastre însă, sunt puţine şi neputincoase pentru a putea spune cât bine a făcut Părintele Teofil Bădoi, datorită ţinutei sale morale şi preoţeşti, a echilibrului şi înţelepciunii sale, a preocupărilor sale teologice şi cărturăreşti, a dragostei sale faţă de Dumnezeu şi (de) oamneni, a ataşamentului său faţă de ţara aceasta şi de Biserica strămoşească!...

            Se cuvine aşadar, (şi) acum la împlinirea a şase ani de la naşterea în viaţa cea cerească şi veşnică a Preacuviosului Părinte Arhimandrit Teofil Bădoi de la Mănăstirea Argeşeană Slănic, să-i aducem prinos de cinstire şi de recunoştinţă rugându-ne lui Dumnezeu să-l răsplătească cu harul şi cu dragostea sa cea nemărginită acolo, în locaşurile cele cereşti, în lumina cea neînserată a Slavei Sale!...

Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească!

Veşnică să-i fie pomenirea! Amin!

Cu aleasă  preţuire şi multă recunoştinţă,

Dr. Stelian Gomboş