Părintele Prof. Univ. Dr. Vasile Gordon

Semnal editorial şi publicistic – Preot Vasile Gordon, Vademecum Omiletic – 100 de schiţe pentru predici – la toate duminicile şi sărbătorile anului, cu un adaos de 12 pareneze.

Volum tipărit cu binecuvântarea IPS Părinte Dr. Andrei Andreicuţ – Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului şi Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului, Editura “Renaşterea”, Cluj Napoca, 2015, 337 pagini…
 
 
Părintele Prof. Univ. Dr. Vasile Gordon – scurt excurs bio-bibliografic
 
I. Data şi locul naşterii:
27 aprilie 1954, Sat Lunca, Com. Şieuţ, Jud. Bistriţa Năsăud.
Părinţii: Octavian (agricultor şi tâmplar) şi Sofia (agricultor).
Situaţia familială: căsătorit (1978), cu Irina (fiica Părintelui Constantin Voicescu), medic primar, specialitatea „Recuperare medicală”, la Spitalul Clinic „Colentina” din Bucureşti.
Are trei copii (toţi căsătoriţi): Octavian-Gheorghe (n. 1979) – lect. univ. limbi clasice (Facultatea de Teologie); Laura (n. 1982) – prof. engleză (Lic. Cervantes); Constantin (n. 1985) – cântăreţ bisericesc (Biserica Sf. Ilie Gorgani) şi doctorand al Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Cluj Napoca.  
 
II. Formarea şi experienţa profesională:
Studii liceale: Seminarul Teologic din Bucureşti (1971-1976)
Studii universitare: Institutul Teologic din Bucureşti (1977-1981)
Studii postuniversitare: Studii doctorale, la Institutul Teologic din Bucureşti (1981-1984), specialitatea Omiletică şi Catehetică, sub îndrumarea Pr. Prof. Univ. Dr. Constantin Galeriu.
 
III. Activitatea academică şi de cercetare:
1. Cărţi: 1. Predica ocazională (pareneza), Teză de doctorat, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2001, 262 p.;
2. Introducere în Omiletică (Curs pentru Teologie Pastorală), Edit. Universităţii din Bucureşti, 2001, 362 p.;
3. Mergând, învăţaţi... (predici), Editura Univ. din Bucureşti, 2001, 330 p.;
4. Biserica şi Şcoala. Analize omiletice, catehetice şi pastorale. Editura „Christiana”, Bucureşti, 2003, 444 p.;
5. Introducere în Catehetica Ortodoxă, Edit. „Sophia”, Bucureşti, 2004, 240 p.;
6. Mergând, învăţaţi… (Predici pentru toate duminicile şi sărbătorile de peste an), Ediţia a II-a, revizuită şi completată, Edit. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2006, 498 p.;
7. Cateheze pastorale pe înţelesul tuturor, vol. I, Edit. Sophia, Bucureşti, 2012, 248 p.;
8. Omiletica (coordonator; coautori: A. Ivan şi N. Beldiman), Edit. Basilica, 2015, 616 p.;
9. Vademecum Omiletic – 100 de schiţe pentru predici, Ed. Renaşterea, Cluj-Napoca, 2015, 337 p.;
10. Cateheze pastorale pe înţelesul tuturor, vol. II, Edit. Sophia, Bucureşti, 2016, 276 p.
III. 2. Peste 60 de studii (cu cel puţin 10 pagini de text), majoritatea pe linia preocupărilor catehetice şi omiletice, vizând strategia redactării şi prezentării predicii şi a catehezei, publicate în revistele centrale şi eparhiale din BOR, dar şi în volume colective, din ţară şi străinătate.
Cele mai multe dintre studii tratează, în principal, temele majore ale cursurilor universitare de Catehetică şi Omiletică, dar prezintă şi câteva personalităţi marcante din domeniu (viaţa şi opera).
III. 3. Alte publicaţii şi activităţi: aprox. 70 de articole scurte, peste 100 de predici, cateheze, recenzii, prefeţe, interviuri transcrise etc. (un total de aprox. 250 de titluri); interviuri radio-tv (Trinitas, Renaşterea - Cluj Napoca şi în spaţiul laic).
III. 4. Conferințe, simpozioane, congrese de teologie etc.: întruniri internaţionale organizate de Conferinţa capelanilor europeni (în calitate de Spiritual al Facultăţii, până în anul 1991); simpozioane ale profesorilor universitari de Omiletică şi Catehetică din România (în 2 fiecare an, începând cu anul 2006); congrese ale Facultăţilor de teologie din ţară (în calitate de şef de catedră, până în 2012); diferite conferinţe organizate de ASCOR, LTCOR, Asociaţia medicalcreştină Christiana etc.
 
IV. Activitatea pastoral - misionară:
1983-1991 – slujitor în diferite locuri: parohia Plătăreşti, jud. Călăraşi, ca preot paroh; Protoieria Bistriţa, Jud. Bistriţa Năsăud, ca preot misionar; Paraclisul Sf. Ecaterina al Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Bucureşti, ca asistent-spiritual (1988-1991); de la 1 sept. 1991 - prezent, preot la Parohia Sf. Ilie Gorgani, str. Silfidelor 5, Bucureşti, Sector V; până în anul 2011 – preot paroh, din anul 2011 – preot coslujitor.
Recunoaştere ierarhică: Iconom stavrofor (2009).
Activităţi pastoral-catehetice şi misionare: editarea unui Buletin parohial (în prezent am ajuns la nr. 125); amenajarea unei biblioteci pentru enoriaşi, cu program de împrumut (în interiorul bisericii, în partea de apus); dialog catehetic săptămânal cu enoriaşii (miercuri seara); program social „bătrânii noştri”, cu vizite şi ajutor la domiciliu.
 
V. Activităţi şi responsabilităţi principale în domeniul academic şi de cercetare:
Spiritual-asistent la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti (1988-1991); profesor la Seminarul Teologic din Bucureşti (1991-1996); asistent la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti (1996-1999); lector (1999-2001); conferenţiar (2001-2003); profesor (2003 - prezent); conducător doctorat (2005 - prezent).
Toate treptele didactice, pentru Omiletică şi Catehetică. Perioada 2008-2012 şef de catedră la fosta „Catedră Practică”.
Din anul 2013, membru titular al Şcolii Doctorale şi profesor (pl. cu ora) la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj Napoca.
Coordonator al simpozioanelor anuale organizate de profesorii universitari ortodocşi de Omiletică şi Catehetică din România (începând din anul 2006).
Între proiectele de viitor: un suport de Curs pentru master şi doctorat şi un suport practic pentru cateheza parohială (Catehetica Practică).
 
Câteva referinţe, analize şi aprecieri – la adresa autorului şi a cărţii
 
Încă de la bun început, doresc să recunosc şi dezvălui adevărul că am apreciat întotdeauna, articolele, studiile, lucrările şi cărţile pe care le-a scris/publicat Părintele Profesor Vasile Gordon, precum şi toată activitatea sa pastoral - misionară, caracterul şi cultura foarte vastă şi solidă de care dispune, de asemenea (şi) dragostea sfinţiei sale pentru cultura, arta şi spiritualitatea autentică!...

Altfel spus, sunt de-a dreptul mişcat şi impresionat de capacitatea şi puterea preacucerniciei sale de muncă susţinută, pe care o desfăşoară, cu timp şi fără timp, şi bine face că are această atitudine faţă de viaţă, faţă de semenii şi cunoscuţii săi, care nu sunt puţini şi care, dacă sunt sinceri şi oneşti, îl apreciază şi îl admiră foarte mult, fiindu-i cât se poate de recunoscători, aşa cum încerc să-i fiu şi eu!...

În altă ordine de idei, volumul „Vademecum omiletic: 100 de schiţe pentru predici – la toate duminicile şi sărbătorile anului, cu un adaos de 12 pareneze” a Părintelui Prof. Univ. Dr.  Vasile Gordon - Cadru didactic al Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” a Universităţii Bucureşti, a apărut, în cursul anului 2015, la Editura „Renaşterea” a Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului.

Volumul în cauză este prefaţat de articolul introductiv al Înaltpreasfinţitului Părinte Dr. Andrei Andreicuţ - Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului şi Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului, intitulat, sugestiv, „Îndreptar pentru îndreptători”, apoi de cuvântul introductiv al autorului, cadru didactic la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” a Universităţii din Bucureşti, totodată şi la Facultatea de Teologie Ortodoxă din cadrul UBB din Cluj Napoca.

Cartea este structurată pe următoarele capitole: „Praznice Împărăteşti”, „Duminicile Penticostarului”, „Duminicile după Rusalii”, „Perioada Triodului”, „Panegirice în cinstea Maicii Domnului”, „Panegirice la sfinţi”, „Pareneze” (cuvântări ocazionale, la Sfântul Botez, Taina Cununiei, Taina Sfântului Maslu, la Înmormântare, la Parastas) şi o „Anexă” cu „Predici şi comentarii biblice, scripturistice ale sfinţilor părinţi şi ale scriitorilor bisericeşti”, „Cărţi de predici şi comentarii biblice, scripturistice. Autori români”, „Cărţi de predici şi comentarii biblice. Autori străini”.

În cuvântul intitulat „Îndreptar pentru îndreptători”, IPS Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Andrei aminteşte cuvintele Sfântului Apostol Pavel, referitor la propovăduirea cuvântului mântuitor: „Credinţa este din auzire, iar auzirea, prin cuvântul lui Hristos” (Romani 10, 17) şi arată că predicatorul trebuie să aibă cuvânt „cu putere multă”. „Modelul suprem este Domnul Hristos, «Care îi învăţa pe ei ca Unul care are putere, iar nu cum îi învăţau cărturarii lor» (Matei 7, 28)”.

Ierarhul arată că această putere de a predica „vine dintr-o viaţă duhovnicească profundă pe care, adesea, n-o găsim la tot pasul. Şi atunci? Măcar folosindu-ne de o sumedenie de cunoştinţe pe care ni le pune la îndemână Omiletica vom reuşi să alcătuim o predică satisfăcătoare. Nu vom improviza şi nu vom ţine cuvântări «bune la toată trebuinţa». Sau, cum se afirmă maliţios, nu vom «vorbi popeşte»”.

De asemenea Părintele Arhiepiscop şi Mitropolit Andrei atrage atenţia că „niciodată, dacă nu ne pregătim, nu putem predica bine.

Aşa se face că Părintele Prof. univ. Dr.  Vasile Gordon le pune preoţilor la îndemână acest «Vademecum omiletic: 100 de schiţe pentru predici, la toate duminicile şi sărbătorile anului bisericesc. Cu un adaos de 12 pareneze». Părintele Vasile Gordon, fiind specialist în Omiletică, le oferă predicatorilor un ghid util”.

În cuvântul introductiv, Părintele Profesor Vasile Gordon, arată că „schiţele de predici” din această carte au fost publicate „cu gândul la slujitorii începători ai amvonului, care au mai puţină experienţă oratorică.

Pe de o parte, pentru a-i sprijini în efortul lor de a se documenta în câmpul omiletic, pe de alta, pentru a-i ajuta să treacă mai uşor peste marile emoţii, inerente oricărui început.

În acelaşi timp, îndrăznim să credem că schiţele pot fi de folos şi predicatorilor mai experimentaţi, în sensul că pot face cunoştinţă cu posibile idei, formulări şi strategii noi”.

Părintele Profesor Univ. Dr. Vasile Gordon subliniază faptul că aceste „schiţe” vin în ajutorul preoţilor pentru că sunt un material concentrat, cu minimum de elemente necesare: „Este vorba, aşadar, de o semnificativă economie de timp, mai ales pentru situaţiile în care au un program liturgic sau administrativ mai aglomerat, în ajunul sărbătorii sau duminicii respective.

Al doilea, pentru a le da posibilitatea să dezvolte aceste elemente concentrate, cu idei, formulări şi informaţii proprii, asigurându-şi, astfel, un cât mai mare grad de originalitate în conturarea conţinutului final”.

După cum a arătat autorul, schiţele au fost „scrise pe calculator într-un răstimp de aproape 10 ani, în zilele premergătoare duminicilor şi sărbătorilor, fiind dezvoltate oral, apoi, la amvonul Bisericii Sf. Ilie Gorgani din Bucureşti, unde slujesc din anul 1991, ori în alte locuri în care am poposit, între care cel mai adesea în biserica din satul natal, Lunca (com. Şieuţ, jud. Bistriţa Năsăud).

Trebuie să pomenesc aici şi faptul că anumite sugestii şi strategii pentru aceste schiţe mi-au fost inspirate, direct sau indirect, de către distinşii mei colegi de altar şi de amvon, Părinţii Emanoil Băbuş, Vasile Creţu şi Silviu Tudose, dar şi de către anumiţi fii duhovniceşti, fie în cadrul dialogurilor săptămânale publice, fie în taină, la spovedanii. Am prilejul, acum, să exprim aici profunda mea recunoştinţă faţă de toţi”.

În structura unei schiţe au fost marcate cele trei momente „clasice” din planul predicii, introducere, elemente pentru tratare şi încheiere, pentru o cât mai bună orientare vizuală, arată autorul. „În «elemente pentru tratare», informaţiile sunt mai schematice, adesea plasate fragmentar, pe alocuri cu trimiteri bibliografice.

Aici partea de lucru a beneficiarilor se cere a fi mai pronunţată. Introducerea şi încheierea sunt înadins completate integral, pentru ca fraţii preoţi să aibă la îndemână formulări oarecum «de gata». Le pot reformula ori adapta, desigur, dar am socotit că este mai util să fie complete.

În cei mai bine de 30 de ani de preoţie şi tot atâţia de slujire neîntreruptă la amvon, am constatat că atât modul de a începe o predică, cât şi cel de încheiere au un impact special în reuşita ei, propriu zis în obţinerea persuasiunii şi, mai ales, în eliminarea «rezistenţei la persuasiune», după formularea tratatelor moderne de retorică.

Dacă în ceea ce numim «elemente pentru tratare» eventualele greşeli şi poticniri nu afectează major reuşita de ansamblu a predicii, un cuvânt nelalocul lui în introducere ori încheiere poate avea un efect cu totul defavorabil”, susţine, remarcă şi subliniază Părintele Vasile Gordon.

Totodată, autorul recomandă preoţilor care vor folosi cartea sa ca „toate aceste schiţe să fie completate cu îndemnuri şi aplicaţii legate de viaţa concretă a enoriaşilor din parohia respectivă, odată cu idei şi informaţii proprii, ori culese din felurite izvoare.

Aici venim cu îndemnul ca tinerii preoţi să rezerve măcar un raft al bibliotecii pentru cărţile cu predici, atât ale Sfinţilor Părinţi, în general, cât şi ale altor predicatori reprezentativi, spre folosul de toată vremea.

În această idee, am plasat la finalul volumului o listă selectivă a cărţilor de predici şi de comentarii apărute la noi, ale Sfinţilor Părinţi, ale multor autori români, dar şi ale unor autori străini (traduse în limba română).

O simplă lectură a listei poate fi de mare sprijin pentru completarea bibliotecii personale, măcar cu unele dintre volumele apărute recent”.

În Cuvântul introductiv autorul atrage atenţia asupra faptului că „aceste schiţe de predici nu au pretenţia de a fi neapărat «modele», ci se vor mai degrabă modalităţi ori căi omiletice. Tocmai de aceea am apelat în titlu la termenul «vademecum» (în traducere: «hai/mergi/ înaintează cu mine»), expresie care înseamnă, practic, ghid, îndrumar, călăuză, îndreptar.

Termenul este utilizat mai ales în literatura medicală: anual (ori periodic) se tipăresc volume cu acest titlu, în special pentru medicii tineri, ca să aibă la îndemână informaţii de bază privind diferite specialităţi, boli, tipuri de reţete, medicamentele noi etc. Iar dacă medicii începători pot fi călăuziţi efectiv prin astfel de vademecum-uri medicale, nădăjduim ca şi doctorii sufleteşti, preoţii, să aibă un sprijin similar în prezentul «vademecum omiletic»”.

De asemenea, autorul a menţionat că acest volum poate fi considerat şi ca anexă la Cursul Universitar de Omiletică, aflat sub tipar la Editura Basilica a Patriarhiei Române, în cadrul proiectului general de editare (ori reeditare) a tuturor cursurilor şi manualelor de teologie, iniţiat de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel al BOR.

„Odată cu informaţiile ce privesc istoria şi teoria predicii tratate în curs, studenţii se pot folosi, iată, de aceste schiţe, pentru ilustrarea practică a celor patru genuri ale predicii: omilia, predica tematică, panegiricul şi pareneza (predica ocazională), mai ales în scopul alcătuirii predicilor la orele de seminar, pentru a le susţine la Paraclisul Facultăţii, cu avizul cadrului didactic, dar şi la parohii, cu binecuvântarea preotului paroh”, a remarcat autorul volumului de faţă. (Cf. Oana Rusu - http://ziarullumina.ro/Indreptar-omiletic-pentru-preoti-aparut-la-renasterea-109700.html - 25.02.2016/06.06.2017).
 
Câteva concluzii
 
Prin urmare, Părintele Vasile Gordon - Profesor Universitar de Omiletică şi Catehetică la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din Bucureşti şi la cea din Cluj Napoca precum şi preot slujitor la Biserica „Sfântul Ilie” – Gorgani din Bucureşti, ne oferă un interesant „Vademecum omiletic”, ca sprijin practic pentru redactarea predicilor, în general, dar şi ca anexă utilă a cursului universitar de omiletică, tipărit recent la Editura Basilica (2015, 615 pagini) sub coordonarea preacucerniciei sale (coautori: Pr. Lect. Univ. Dr. Adrian Ivan şi Pr. Lect. Univ. Dr. Nicuşor Beldiman).

Amintim faptul că până în prezent, odată cu studiile şi alte cărţi de specialitate, Părintele Vasile Gordon a mai publicat următoarele volume cu predici şi cateheze: „Mergând, învăţaţi... Predici, cu un adaos de pilde din Pateric şi alte istorioare ilustrative” (Ed. Universităţii din Bucureşti, 2001), „Mergând, învăţaţi... Predici la toate Duminicile şi sărbătorile de peste an” (EIBMBOR, Ediţia a II-a, revizuită şi completată, Bucureşti, 2006) şi „Cateheze pastorale pe înţelesul tuturor” (Ed. Sophia, Bucureşti, 2012).

Iată că în cursul anului 2015 Părintele Profesor îmbogăţeşte literatura omiletică a Bisericii noastre cu această nouă carte, intitulată sugestiv „Vademecum omiletic: 100 de schiţe pentru predici, la toate duminicile şi sărbătorile anului bisericesc. Cu un adaos de 12 pareneze” (Ed. Renaşterea, Cluj Napoca, 2015, 337 p.).

Urmând modelul volumului tipărit în anul 2006, autorul structurează materialul omiletic pe categorii de sărbători: praznice împărăteşti, duminicile Penticostarului, duminici după Rusalii (ale Octoihului), perioada Triodului, duminici speciale, panegirice ale Maicii Domnului, panegirice la sfinţi, pareneze. În total, 100 de schiţe, pe parcursul a 305 pagini.

La final este inclusă o listă selectivă a cărţilor de predici şi a comentariilor biblice apărute la noi, ale Sfinţilor Părinţi, ale multor autori români, dar şi ale unor autori străini (traduse în limba română), listă deosebit de utilă pentru orientarea bibliografică a predicatorilor.

Desigur, cuantificarea valorică a „schiţelor” se va face în timp, pe măsură ce ele vor fi receptate, dar pentru efortul remarcabil al autorului suntem datori cu o semnalare, fie şi sumară acum, pentru toţi preoţii interesaţi în căutarea izvoarelor omiletice, bine ancorate în tradiţia ortodoxă şi în realităţile prezente.

Notăm, subliniem şi reţinem, mai întâi, câteva dintre caracteristici: schiţele sunt, în general, tematice, lucru evidenţiat prin faptul că fiecare poartă un titlu generic, foarte sugestiv, ales în aşa fel încât să sintetizeze mesajul central, ajutându-l, astfel, pe cititor să urmărească şi să înţeleagă mai bine conţinutul. Fiecare schiţă marchează, apoi, cele trei mari momente ale predicii, pentru o bună vizualizare: introducere, elemente pentru tratare, încheiere. Imediat după titlu apar câteva semnalări orientative, cuvinte şi expresii cheie: Muntele fericirilor şi predica de pe munte (cel mai înalt cod etic al omenirii). Trei popasuri în predica de pe munte; Tema centrală: Masa îmbelşugată a Sfintei Liturghii; hrană întăritoare pentru săptămâna ce urmează…; Firul principal: Încercare de răspuns la întrebarea: de ce Iisus S-a arătat întâi femeilor mironosiţe? etc.

Schiţele de faţă ne apar ca alcătuiri concise, la obiect, încadrându-se bine în ceea ce omileţii numesc „timp psihologic” (timpul optim al puterii de receptare din partea ascultătorilor), limbajul este accesibil, iar stilul, plăcut, expresiv, direct, plin de vioiciune.

Conţinutul este adaptat nivelului mediu de înţelegere, dar intelectualii prezenţi la slujbă nu au motive să se plictisească: pe alocuri, Părintele autor „strecoară” câte o învăţătură care le poate oferi satisfacţia pe care eventual o aşteaptă (de exemplu: „Interesantă etimologia cuvântului fericire. În latina clasică, felix, - cis are şi înţelesul de rodnic, fecund, fertil (v. de ex. Dict. latin français, Félix Gaffiot, 1934); ilustrări: felix arbor = arbre fruitier; felix regio = region fertile). Deducţia logică: omul este fericit, doar dacă aduce/face roade” (p. 27).

De ce autorul optează pentru „schiţe”, şi nu pentru predici propriu-zise, „complete”? Dintr-un motiv practic, mărturisit de Părintele Vasile Gordon chiar în cuvântul introductiv: deşi prezintă un material oarecum „de-a gata”, cu minimum de elemente necesare, schiţele lasă loc şi iniţiativelor personale, cu posibilitatea ca predicatorii să-şi instrumenteze propriile idei şi strategii, rezervându-şi un anumit grad de originalitate.

 Pe de altă parte, reţinem, în mod special, această precizare a autorului: „La unele schiţe este nevoie doar de câteva cuvinte ori expresii de legătură, ca să se obţină o formă conturată a unei scurte predici.

În cazurile în care fraţii preoţi vor fi în criză de timp, o astfel de predică poate fi reprodusă întocmai.

Recomandabil este, desigur, ca toate aceste schiţe să fie completate cu îndemnuri şi aplicaţii legate de viaţa concretă a enoriaşilor din parohia respectivă, odată cu idei şi informaţii proprii, ori culese din felurite izvoare” (p. 9). (Cf. Pr. Lect. Univ. Dr. Nicuşor Beldiman - http://ziarullumina.ro/un-izvor-omiletic-bine-ancorat-in-traditia-ortodoxa-111489.html - 21.04.2016/06.06.2017).
 
Încheierea
 
Astfel stând lucrurile, acum, în încheierea acestui material, vom susţine că demersul misionar al Bisericii noastre şi al slujitorilor Ei, în frunte cu Ierarhii – Membri ai Sfntului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române şi cu Părintele nostru Patriarh, trebuie să cuprindă conceptul conform căruia Biserica nu este în fond, doar comunitatea cu număr mare sau foarte mare de membri ci chiar şi cea cu numărul cel mai mic, dar în care sălăsluieşte mărturia cea duhovnicească despre trăirea în viaţa noastră a vieţii lui Iisus Hristos, cea autentică. „Astfel înţeleasă, misiunea nu este reprezentată de un proiect grandios, asemeni unei caracatiţe care cuprinde totul în sine – acesta este de dorit numai pentru a conferi unitate de plan şi acţiune sistemului – ci de intervenţia în micro, de îndeplinirea misiunii de păstor de suflete şi a aceleia de următor al Mântuitorului, calitate pe care o are orice creştin botezat, nu numai clericul consacrat şi nu doar cei cu anumite răspunderi în Biserică.”

Drept urmare, iată şi de aici constatăm faptul că Biserica şi, mai zis,  Ortodoxia este o formă de creştinism (nesecularizată în conţinutul şi fondul ei intrisec) extrem de rafinată, de nobilă, de fină, pe care puţini o ştiu astăzi, aprecia sau gusta în profunzimile ei dintru început, lucru pentru care ne rugăm Lui Dumnezeu – Cel în Sfânta
Treime preamărit, să ne ajute şi să ne lumineze minţile noastre, cele acoperite de umbra păcatului şi a morţii!...

Totodată autorului, în persoana vrednicului şi neobositului, cu vocaţie slujitoare şi mărturisitoare – Părintele Prof. Univ. Dr. Vasile Gordon, pe care ţinem să-l felicităm (şi) pentru această nouă lucrare, şi pe care o recomandăm tuturor cu toată căldura, îi dorim să ne mai hrănească minţile şi sufletele noastre şi cu alte lucrări ziditoare şi folositoare nouă şi urmaşilor noştri, arătându-ne prin toate acestea dragostea sau ataşamentul faţă de valorile perene ale Bisericii şi neamului nostru Românesc, precum şi vivacitatea ori tinereţea spirituală cu care l-a înzestrat Dumnezeu – Cel în Sfânta Treime Slăvit şi Lăudat, pe devotatul şi iubitul Său fiu – slujitor, şi, totodată, îi dorim să aibă parte, în continuare, de folositoare bucurii, de binecuvântate mângâieri şi de nemărginite împliniri duhovniceşti, atât aici pe pământ, cât mai ales dincolo, în lumea cealaltă – a Împărăţiei Cerurilor, unde să se bucure de înveşnicita comuniune cu Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, în lumina cea neînserată a Sfintei Treimi! Amin!...
 
Dr. Stelian Gomboş